Mulţi oameni talentaţi nu îşi dau seama de bogăţia pe care o au în sufletul şi mintea lor. Unii creează pentru ei, fără nici un motiv material, nu văd ce se întâmplă în paralel cu ei. Ei doar creează. Pentru ei în principal. Şi „scot” bijuterii. Pe care le pun deoparte, nu le arată nimănui. Şi mor anonimi, ca majoritatea noastră.
Alţii ajung pe mari scene, stadioane, expoziţii, locuri de unde dăruiesc celor care sunt gata să primească.
Dar „îngerii”, eu aşa le spun, chiar dacă mor în anonimat, vor reînvia într-o zi, când cineva le va descoperi minunile. Minuni create de mintea lor, de sufletul lor pur, chinuit, iubit, neînţeles şi deseori rănit. Minuni care vor dăinui multe sute de ani după ei şi vor îmbogăţi sufletul a milioane de oameni.
Sărbătorile de iarnă m-au marcat (şi asta nu voi uita niciodată) de un concert. Am privit uimit cum o sala de oameni cânta cu solista. Şi trăiau muzica ei, plângeau cu ea, râdeau cu ea. Pur şi simplu o adorau. Mă gândeam la cei care fac minunea asta care se numeşte muzică. Oare cum se simt pe scenă când sute, mii de oameni râd şi plâng şi cântă şi dansează împreună cu ei. Oare câtă bucurie pot să ducă în suflet? Şi cum fac asta? Şi cum de nu îi copleşeşte? Nu am curajul măcar să mă pun în locul lor, ar fi prea greu şi de neînţeles pentru mine, cel de rând.
Pentru că, atunci când pentru frazele mele primesc o singură apreciere, mă bucur foarte mult. Îmi schimbă ziua când văd că am bucurat un om, că l-am oprit din drumul lui şi i-am luat 2 minute din viaţă doar pentru a-i spune ceva. Şi el s-a „aşezat” cu coatele pe tastatură şi m-a ascultat şi apoi mi-a dat un „Like”.
Şi sunt mai multe feluri de „îngeri”, o parte din ei ar fi:
– cei care pictează cu culori
– cei care pictează cu cuvinte
– cei care cântă, dansează
– marii actori de pe scenele teatrelor.
Restul suntem noi. Noi îi ascultăm, îi citim, le admirăm culorile şi ne îmbogăţim sufletele cu dragostea lor. Şi, cu ajutorul lor, păstrăm iubiri, ne despărţim, suferim, renaştem sau murim de durere. Cu ajutorul lor ne aducem aminte de frumuseţea vieţii, ne odihnim sufletul şi ne aducem aminte de ceea ce este cu adevărat important.
Cred că fiecare dintre noi avem un talent la ceva, putem să bucurăm pe alţii. Şi ar trebui să facem un efort să facem asta într-un fel sau altul. Şi mai mult decât atât, datoria noastră ca părinţi este să descoperim „secretul” pruncului nostru. Şi să îl lăsăm pe drumul lui, să îl încurajăm să creeze, să îl ajutăm să crească mare, atât de mare încât să copleşească cu talentul său lumea întreagă.
Şi niciun moment să nu îl abatem de la drumul lui. Să fim şi noi în felul nostru „îngeri”.
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique, unic distribuitor în judeţul Alba al rochiilor de mireasă şi de ocazie marca Mirandi.
superb, afrodisiac si de-a dreptul fermecator
din tot sufletul: LIKE