Zilele trecute am urmărit o comedie (oare?) despre doi foarte buni prieteni care s-au hotărât să facă un copil şi să împartă sarcinile (nu sarcina, ea a avut această onoare) de creştere a micuţului. 24 din 24. Nu intrăm în subiectul filmului, vă zic doar sfârşitul: glumeam, nici nu spun dacă e happy-end sau nu. Curioşii/curioasele îl puteţi vedea la web-cinema sau la Cluj-cinema, se numeşte „Friends with kids” şi este bestial. Care este morala, pe scurt (ce am înţeles eu): e nevoie neapărat de doi, împreună sub acelaşi acoperiş. De la începutul începutului 🙂 până când ea pleacă în club şi este nevoie ca prea-stresatul tată al fetei să facă cunoştinţă „pretendentului” cu tocul de la uşă. Pentru că în ziua în care apare minunea ceva se schimbă. Şi continuă să facă asta şi cuplul trece prin adevăratele încercări. De curând am avut o discuţie cu un prieten, în timp ce îşi lega şireturile la bocanci (cam astea sunt momentele de comunicare intimă maximă între bărbaţi, secundele (nu minutele) când cei doi îşi spun cele mai mari secrete ale căsniciei:
„Bă, s-au mai schimbat nişte chestii” (noul tătic).
“Aşa e, ba” (tătic de 6 ani and counting).
<Râs prostesc>
Sfârşitul conversaţiei.
Deci, noi tăticii (pentru că la tastatură e băiatu’) care sunteţi şi veţi fi, eu sunt tati de 6 ani şi vreau să spun că pot să fac nişte tutoriale (dar nu le fac pentru că vreau să vă ardeţi pe pielea voastră, aşa cum am păţit şi eu). Totuşi, hai să vă dau nişte hinturi pentru reuşită: când vine momentul şi apare zâna/zânul, începe o nouă viaţă pentru voi şi trebuie să fiţi pregătiţi pentru asta şi să daţi tot ce e mai bun din voi: dragoste pentru încă un suflet, dragoste pentru mămica ce are de fapt mult mai mult de tras decât voi, înţelegere şi multă-multă răbdare. Să nu uitaţi nici o clipă de unde aţi pornit şi cu cine aţi pornit pe acest drum şi să fiţi gata de nopţi albe (în care lipseşte berea şi grătarele dietetice). Pentru că peste ani şi ani, dacă vă veţi dedica 100% acestui super-proiect, nu veţi regreta. Faceţi ce eu nu am făcut 100% (nu vreau să zic procentul meu, vorbesc acum din perspectiva celui “ars” după cum bine v-aţi dat seama) şi veţi simţi o mare bucurie. Regret şi acum nopţile “de criză” la care nu am participat (motivele chiar nu contează) şi îmi dau seama de greşeli în momentele în care stau de veghe în nopţile cu febră, mâncărimi (aka varicela recentă), nas înfundat sau dureri de burtă. Pentru că dimineaţă, chiar dacă sunt obosit de îmi cad ochii în gură, sunt de o sută de ori mai fericit decât dacă aş fi dormit neîntors toată noaptea. Pentru că atunci simt că mi-am făcut datoria şi am dovedit încă o dată că iubesc. Vă doresc mult succes şi înţelepciune dragi “colegi” în ale tăticitului.
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
Fii primul care comentează