Da, sunt tată de fată şi sunt mândru de ea!

tata si fiicaAsta, apropos de articolul de tătici de prințesici. Daţi google după „tată de fată”… Nu am tricou mulat, nici tatuaje (încă) dar bluza şi rucsăcelul rozalii le am, din fericire, pe umăr şi sunt mândru de asta! Şi da, insigna mea de „cercetaş”, emblema secretă este Hello Kitty! Sunt tătic de fetiţă, am iubit şi  iubesc de nu mai pot momentele astea! Iubesc momentele când mergeam dimineaţă cu ea la grădi şi transpiram din cap până în vârfurile degetelor de la picioare la probele de echipare/dezechipare a maimuţei. Mai ales că sunt cam stângaci când vine vorba de chestii de-astea. Și când zic stângaci zic că ori stângaci ori dreptaci, tot aia ar fi. Fularul da, se pune în mai multe poziţii, important e să fie util, partea cu esteticul cade din păcate pe locul doi! Partea cu toaleta, e o problemă? Da! E o problemă… Păi la ce toaletă mergem? Helău, eu-băiat mare, asta mică-fetiță mică! La ce toaletă mergem? Dilemă mare… Iubesc momentele când merg acum cu ea la şcoală, de dimineaţă, şi îi simt mânuţa mică în mâna mea, o simt cu ţopăie lângă mine sau se dezechilibrează de pe role şi de multe ori mă întreb cât o să mai dureze această fericire. Aş vrea să dureze o veşnicie. Fetiţa mea mică va fi, mereu, fetiţa mea cea mică, chiar dacă va creşte, poate, mai înaltă decât mine. Iubesc momentele când mergem împreună cu bicicletele şi o văd cu casca aia (roz, bineînţeles) de extraterestru (roz bineînţeles) pe cap, pedalând de mama focului prin tot oraşul (avem record, 16 kilometri, apropos), roşie spre roz (bineînţeles) la faţă, numai bună de „plesnit” cu o înghețătică. Iubesc momentele când stă atârnată de copaci prin parcul de aventuri şi țipă de bucurie când coboară cu tiroliana. Iubesc momentele când (da, şi acum la aproape 8 ani) stau cu ea înainte de somn, pentru că nu poate să adoarmă singură. Şi îşi pune un picior peste mine ca să se asigure ca nu cumva să plec de lângă ea până când adoarme. Ca apoi să mi-o servească, de dimineaţă că ea s-a trezit noaptea, a băut apă şi apoi nu mai putea să doarmă bine, că tati sforăia ca purcelu (ca să nu zic altfel…). Iubesc momentele când, dimineaţa, merg la ea şi ea mă aşteaptă sub plapumă să o fac să râdă. Şi muțunachii prind viaţă, păpuşile o gâdila şi povestea copilăriei începe să se desfăşoare pentru ea, încă o zi. Şi povestea copilăriei noastre e valabilă, încă o zi, şi pentru noi, cei mari… La un moment dat mă gândeam cum e, oare, să fii tata de băiat? Sau şi de băiat şi de faţă? Însă, dacă stau să mă gândesc bine, vorbim deja de trei specii diferite de tătici (asta dacă îi includem şi pe cei care au şi fetiţa şi băiat). Dar am impresia că tăticul de fetiţă îl cam „mănâncă” pe ăla de băiat. Cel puţin în cazul meu! Am vrut o fată mai băieţoasă, ei bine, am avut! Sportivă, cu multă energie, rezistentă. Ei bine, sunt un norocos. Când o vedeam că lasă în urma băieţii pe traseele de la parcul de aventuri nu mai puteam de bucurie! Încă o îngheţată pentru domnişoara, vă rog!

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique

www.aristocratboutique.ro

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 22884 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

1 Comment

  1. La toaleta mergi intotdeauna la barbati. O intorci cu spatele si intrati in cabina nu la pisoar. Asa ca nu are ce sa vada. Sub pretextul ca voi barbatii aveti grija de fete intrati pe la toaleta doamnelor si mai trageti cu privirea si cu urechea la cabina de alaturi. Eu am intalnit cativa taranoi din astia si le am aplicat una bucata geanta in cap. Tin minte odata, eram cateva femei care am sarit cu gura pe idiotul care a intrat acolo, s a speriat asa de tare, cred ca nu i mai trebuie cat traieste.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*