Cum faci, tinere viitor politician?

predescuPrimul lucru pe care trebuie să-l știe tinerii care intră în politică este că politica funcționează în strâns acord cu Piramida lui Maslow. Abordarea trebuie să fie de la baza piramidei înspre vârf. Adică, de ce intru în politică? Intru că sunt frumos sau deștept, vreau să mă auto realizez personal sau intru ca să rezolv probleme?
M-am uitat aseară pe Antena 3, am prins spre final niște discuții dintre Ciuvică, Gâdea, Radu Tudor și Bogdan Chirieac, purtate cu niște tineri necunoscuți opiniei publice, cu viitorul, cum ar veni. Nu știu cum o fi fost înainte dar când am deschis eu televizorul erau vizibil iritați de opiniile lor. Cele mai multe erau pline de generalizări. Cu o seară înainte unii încercaseră să se adapteze lăutărește la politica postului. Nu le ieșea nici unora, nici celorlalți. Am avut sentimentul că unii tineri sunt chemați tocmai ca să fie compromisă toată generația. Nu știu de unde s-o apuce, pe ea, pe politică? Dar ce, avem nevoie de politică, de partide? Am înțeles că s-a strigat și asta în Piață: „Fără partide!”
De ce este politica în strâns acord cu ierarhia nevoilor umane pe care le-a identificat psihologul american. Pentru că o dată intrat în politică, pentru a înțelege problemele trebuie să le identifici. Lași o secundă smartphone-ul de-o parte ca să cercetezi. Te duci în sate și orașe unde vezi baza nevoilor din piramidă: apa, hrană, adăpost, nevoi de supraviețuire. Tu ca viitor politician trebuie să știi că dacă nu ești capabil mai întâi să le asiguri pe acestea, nu ai cum supraviețui cu succes în politică. Să dai din gură la TV sau la radio nu înseamnă să faci politică. E propagandă, a nu se confunda.
A doua felie din baza piramidei, pornind de jos în sus, este: siguranță și securitate personală. Te poți bate pentru a fi asigurate tuturor dacă vei deveni politician? Pentru că acesta va fi rolul tău, să muncești pentru ca obiectivele comune (de regulă cuprinse într-un program politic de guvernare) să fie atinse. Politica înseamnă „știința de a guverna un stat”. Din păcate la noi este asociată foarte mult cu propaganda și atât. Pentru că nu se știe mai mult este o vină comună. Ar trebui studiate mecanismele științei politice încă din gimnaziu..
În al treilea compartiment găsim „nevoi sociale și de apartenență”. Abia aici putem vorbi despre chestiuni mai sofisticate. Cei mai mulți dintre tinerii noștri s-ar peste primele două felii: Apă, hrană, adăpost și Siguranță și securitate personală (colective – din perspectivă politică).
Tocmai de aceea un prim-ministru se degrevează de haina politică mai repede decât un președinte de stat. Primul-ministru vede realitățile unei țări care trebuie guvernate și el este cel care trebuie să ia decizii. Președintele, lipsit de atribuțiuni de guvernare, tocmai pentru a păstra democrația și echilibrul puterilor, deși „devenit” independent (în scripte) este mai tentat să facă politică propagandistică. Președintele este cel care forțează Constituția, cum se spune. De ce? Pentru că i se pare sub demnitatea funcției lui să nu fie cel mai puternic om dintr-o țară. Cumva el este, pentru că el nominalizează primul-ministru, dar cu adevărat, atât primul-ministru, cât și șefii politici ai structurilor militare sunt numiți de votul majorității parlamentare. Cine sunt parlamentarii? Parlamentarii sunt aleșii și deci reprezentanții oamenilor. O să discutăm altădată de ce fiecare președinte (cu excepția lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu) au vrut toată puterea. Băsescu pentru că a putut să o aibă chiar pe toată exact 6 ani din cei 10 în care a fost președinte. (2008-20014).
Penultimul raft, de sus, din Piramidă, este cel al nevoii de recunoaștere socială. Cam de aici încep tinerii necunoscuți de la TV să pună problema. „Că să spunem mulțumesc, că să fim mai respectuoși, că să nu mai plecăm din țară…că să fim respectați, că valori…că hâr, că mâr, că…ca afară, ce mai…”. Opinia lor e în principiu corectă, ținta nu este greșită, spre asta tindem, dar ia du-te și guvernează. O să vezi că avem analfabeți, veceuri în curte, violatori, spărgători de case, criminali, pușcăriași, devalizatori etc. La bază trebuie să ții lucrurile sub control, în primul rând. Apoi să asiguri „păpică” și acoperiș, că iarna bate la ușă. Abia apoi te poți îndrepta spre educație, sănătate și alte cele. Distribui deci bugetul în primul rând ca să-ți păzești viața și să supraviețuiești. De aici ajutoare sociale (mulți zic că nu ar trebui date. „Ha să mori tu?” Păi dacă nu asiguri un minimum de supraviețuire celor care fac parte dintr-o societate dar încă nu pot să-și asigure o pâine zilnică, un loc în care să stea, tu ca om care vrei să guvernezi ai eșuat. Grupul guvernat te exclude iremediabil.
Autorealizarea și dezvoltarea personală se află chiar în vârf. Cam de aici, din vârf, vorbesc tineri noștri. Cei care sunt însă prin partide și de care toată lumea râde că sunt lipitori de afișe, cunosc realitățile mult mai bine decât cei care vorbesc din vârful piramidei. Și eu am lipit afișe. Lipind afișe am negociat, am descoperit locuri în care nu fusesem, am aflat de probleme pe care nu le știam, am intrat în gospodării și am văzut baza dar și problemele alcătuirii unei gospodării. A fost oricum mai mult decât nimic și oricum mult mai mult decât: „Strada vrea!”. Am mai spus-o, strada ca strada, dar cei din case. Care zi de zi merg la serviciu, vin acasă, au copii sau n-au, sunt singuri, bătrânii, toată lumea. Toți aceștia trebuie racordați la cunoașterea și empatia ta, ca om care faci politică. Trebuie să știi: că acolo sunt oameni care vor o sală de sport, că dincolo vor asfalt, că nu știu unde vor un parc, dar înainte de orice, trebuie să știi că este nevoie și de o chestiune care nu se vede fizic, ci se simte sau nu: securitate și siguranță (să nu îți fie frică să mergi pe stradă și să știi că țara ta va exista și peste 20 de ani). Apoi trebuie să știi că mâncarea nu este ceva de la sine și că dacă te bagi în politică îți asumi să o asiguri, pe ea, pe mâncare, pentru toată lumea.
Eu îi respect pe cei care vor o schimbare în bine. Și eu vreau să fie tot mai bine și mai bine. Cine nu vrea? N-am voie să nu fiu lucid însă. Eu sunt obligat să contracarez opiniile utopice care amăgesc și iluzionează percepția publică. Aceea că ar fi un bine undeva și el doar trebuie luat și pus în practică.
Problemele unei țări sunt multe. Avem o problemă în primul rând cu lipsa de caracter, cu hoția și cu înșelătoria. E o piatră care atârnă greu, iar când guvernăm asta ne suge toată seva resurselor financiare și energetice. Vrem stat autoritar? Să-l facem. Vrem democrație? S-o construim. Vrem ca într-o democrație instituțiile să funcționeze? Este o utopie să credem că ele vor funcționa vreodată perfect sau că oponenții politici nu-și vor specula (chiar și antidemocratic) slăbiciunile.
Cam asta trebuie să știe, în primul rând, tinerii care vor să facă politică începând din noiembrie 2015 și nu doar ei. Că politica este strâns tributară rezolvării de probleme în ordinea priorității lor, în raport cu siguranța cetățeanului. Deci azi se lasă de școală 100 de copii. Temă: cum faci, tinere viitor politician, să oprești asta?

Flaviu Predescu

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21769 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*