Mă întorceam dinspre satele de peste Mureș, vremea se răcise brusc și de abia așteptam să ajung acasă. Într-o curbă, văd un mic ciclist care trăgea tare pe o cursieră faină, îmbrăcat corespunzător vremii friguroase și ploioase. În spatele lui, din mașina cu suporții de bicicletă montați deasupra, îl urmăreau cu atenție părinții. Recunosc pe loc personajele, băiatul face ciclism la modul cel mai serios, povestea e mai lungă. A fost, la un moment dat, bolnăvior (puțin zis bol năvior) dar prin mult sport și susținerea părinților și-a revenit iar acum participă și mai și câștigă tot felul de concursuri de ciclism.
Așa îmi place când văd de-astea!…pentru mine îs ca și rupte din filme. Ca alea cu boxeri sau karatiști care făceau antrenamente, alergări, sărituri cu coarda etc, înainte de a participa la cele mai grele competiții și de a ajunge câștigători. Și când văd atâta dedicare și iubire pentru sport, atât din partea copilului cât și din partea părinților, parcă mă umplu de energie. Realizez că sunt doar un simplu spectator la doar unul dintre sutele de antrenamente ale unui posibil viitor campion, care va umple rubricile de sport dedicate. Iar asta mă bucură nespus!
Niciodată nu am înțeles suporterii fotbalului sau ai oricărui alt sport de echipă sau individual. Până acum. Cred că trebuie să îți placă, în primul rând, sportul pentru care urli de bucurie la reușita preferatului tău. Îmi place ciclismul, bicicleta și tot ce ține de sportul ăsta și vreau să mă implic, cât pot de mult, în dezvoltarea ciclismului în zona noastră. Îmi plac oamenii care își țin copiii apropiați de sport și natură și încerc să le iau exemplul.
Ce poate fi mai frumos decât să îți vezi copilul că sare în sus de bucurie după ce termină pe un loc bun un concurs? Asta, după ce îl susții ore în șir în ceea ce face, te documentezi despre ceea ce faci și încerci să fii cel mai bun profesor din lume pentru el. Cât poate fi de liniștitor sentimentul că ai dat o lecție de viață „live” copilului tău, că i-ai demonstrat, prin fapte, că atunci când te dedici unui lucru pozitiv rezultatele bune nu au cum să nu apară! E ușor să îi spui copilului că dacă muncește va reuși viață, dar trebuie să îi și demonstrezi asta. Sentimentul de reușită este extraordinar, credeți-mă, eu am avut parte de el, chiar de curând.
Fericirea unui copil nu se măsoară în numărul de tobogane pe care s-a dat prin stațiunile all-inclusive. Acestea sunt niște plăceri trecătoare, oferite copiilor de-a gata de către noi, părinții. Fericirea unui copil nu se măsoară prin numărul de mașinuțe, păpuși ori orele petrecute în fața TV-ului sau calculatorului. Fericirea unui copil se măsoară prin numărul de pași pe care îi aleargă jucându-se, pedalând sute de kilometri la antrenamentele pentru vreun concurs, desenând mii de foi (da, mii de foi) pentru plăcerea desenului. Fericirea unui copil o măsori prin numărul de sărituri în aer de bucurie atunci când a reușit prin forțele lui proprii sau când a primit aprecieri pentru rezultatele bune ale muncii depuse. Se vede chiar și în ochii lor. E ușor, trebuie doar să privești atent către ei. Întâi, pentru a citi ce îi bucură mai mult pe lumea asta și apoi, după ce îți faci datoria, să te bucuri de bucuria lor.
Aceste gânduri v-au fost oferite de Aristocrat Boutique
facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia
Fii primul care comentează