După 30 de ani de la momentul Decembrie 1989 suntem încă într-o poziţie inferioară din punct de vedere economic şi al competitivităţii generale a României faţă de ceea ce toţi am vrea să fim. Iar oraşele României, motorul dezvoltării economice a oricărei țări, nu ies din tiparul general al acestei situaţii de fapt. Avem în continuare nevoie de dezvoltare, mai exact de dezvoltare economică a centrelor urbane ca bază absolut necesară pentru fundamentarea celorlalte linii de dezvoltare urbană: socială, educaţionala, turistică şi aşa mai departe.
Cum trebuie abordată dezvoltarea economică al Albei Iulia? Ce trebuie făcut? Ce s-a făcut bine şi ce s-a făcut prost, sau mai puţin bine? Sunt întrebări care ar trebui să preocupe administraţia locală a oraşului nostru, întrebări care trebuie să îşi găsească răspuns cât mai rapid şi să aducă bunăstarea şi standardele de viaţă dorite de noi toţi albaiulienii.
Ştim că aproape invariabil, orice problemă complicată are o rezolvare simplă. Când eram elevi, venea profesorul de matematică şi ne prezenta o problemă aparent complicată pe tabla iar cei buni la matematică din clasă se întreceau în găsi modalităţi de rezolvare aplicând tot felul de formule alambicate, însă eşuau. De fapt, mai pe româneşte, se scărpinau cu mâna dreaptă la urechea stângă. Profesorul zâmbea privind la noi şi după ce ne lasă să ne chinuim scria o formulă simplă la colţul tablei, din care să ne inspirăm. Totul se lumina iar în câteva minute rezolvarea era gata. De atunci am învăţat că problemele complicate trebuie abordate cu metode simple de rezolvare.
Într-o definiţie dată de catedră de economie a Universităţii Tulane – Lousiana USA, infrastructura este definită ca „un set de facilităţi fundamentale şi sisteme care deservesc o o ţară, un ţinut sau o localitate, inclusiv serviciile şi facilităţile necesare ca economiile acestora să funcţioneze”. Simplu. La obiect. Evident. Nu poţi dezvolta economic un oraş fără infrastructură. Nu există creare de valoare adăugată, de bunăstare fără a avea o infrastructură adecvată. În orice oraş dezvoltat poţi observa o infrastructură de excepţie. Sistem de drumuri, de canalizare, de utilităţi, sistem de transport, şcoli şi universităţi frumoase, teatre şi săli de spectacole, biblioteci, spitale impozante, parcuri, zone verzi, zone industriale în zonele suburbane şi periurbane. Altă soluţie pur şi simplu nu există, oricât am încerca să le inventăm. Şi doar după ce acest lucru e pus la punct , putem face următorii paşi. Pentru că mai sunt mulţi paşi spre dezvoltarea economică. Dar din păcate, după 30 de ani, noi nu am rezolvat nici primul pas. Iar exemplel din oraş, ruşinoase de-a dreptul în ceea ce priveşte infrastructura elementară, le vedem şi le simţim cu toţii zi de zi.
Până când administraţia locală a oraşului nostru nu va înţelege o dată pentru totdeauna că prioritatea ”zero” trebuie să fie dezvoltarea infrastructurii oraşului, Alba Iulia va rămâne intr-o zona de dezvoltare economică şi socială insignifiantă, fără consistenţă, un oraş de provincie prăfuit, fără anvergură, fără perspective şi fără posibilităţi de dezvoltare organică şi sustenabilă. Iar din păcate, dragi albaiulieni, rezultatele care s-au obţinut în ultimii 30 de ani în acest domeniu sunt total nesatisfăcătoare.
Dezvoltarea infrastructurii oraşului trebuie continuată prin bugetări multianuale combinate şi/sau pliate pe fluxurile financiare didponibile pentru această destinaţie venite prin instituţiile Europene. Şi aceasta indiferent de cine e primar, ce partid conduce consiliul local sau ce guvern conduce destinele României. Trebuie să fie o constantă în bugetele municipiului, an de an procente semnificative din acestea trebuind să fie redirecţionate în acest sens.
Concomitent cu această „ obsesie” sănătoasă numită dezvoltarea infrastructurii, autorităţile municipale trebuie să aibă în vedere următoarele strategii de dezvoltare economică:
– Îmbunătăţirea relaţiilor dintre mediul public şi cel privat (mediul de afaceri, investitorii din oraş). Aceasta se poate realiza prin crearea unui departament economic specializat în cadrul primăriei pentru identificarea nevoilor de dezvoltare al mediului de afaceri şi crearea la nivelul Consiliului Local al unei modalităţi de consultare a mediului de afaceri;
– Profesionalizarea şi pregătirea resurselor umane din primărie. Regândirea organigramei Primăriei pe nişte criterii de eficientă, formate din funcţionari publici şcoliţi la şcoli de administraţie relevante;
– Menţinerea stabilităţii şi coerentelor politicilor publice locale. Acestea nu mai trebuie influenţate de jocuri politice, răfuieli partinice fratricide şi neprofesionalismul sau plictiseala funcţionarilor publici;
– Programul de management urban în vederea dezvoltării economice a Albei Iulia, indiferent ce denumire are acesta, va trebui să conţină patru piloni principali:
– Managementul bugetului local care trebuie făcut transparent şi în totală concordanţă cu priorităţile oraşului, nu cu priorităţile partidelor. Iar managementul bugetului local trebuie de asemena făcut în condiţiile bugetării participative cu două inputuri, fără de care niciun consilier nu ar trebui nici măcar să îl citească, darămite să îl voteze: inputul cetăţenesc (consultarea publică şi bugetarea participativă) şi inputul mediului de afaceri.
– Managementul infrastructurii, despre care am povestit mai sus.
– Managementul protecţiei mediului care trebuie să meargă întotdeauna îmbinat cu orice strategie de dezvoltare urbană.
– Managementul urbanistic, cu proceduri clare de urbanism, cadastrare, imagistică urbană şi gestiune eficientă a terenurilor care se află în intravilanul municipalităţii.
Dragi albaiulieni. Trebuie doar să vrem. Se poate!
Mircea Trifu, candidatul ANA la Primăria Municipiului Alba Iulia
Comandat de Partidul Acțiunea Națională Alba,
Executat de SC SMART MEDIA CENTER SRL-portal www.proalba.ro
CUI mandatar financiar 21200094
Fii primul care comentează