Ceci n’est pas une leçon

rotar petronelaCei care împroaşcă cu veninul cel mai letal au nevoie de îmbraţişarea cea mai caldă. De dragostea cea mai mare. De condescendenţa şi înţelegerea celui scuipat. În spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacţia duce la şi mai mult venin, la şi mai multă răutate. Un cerc vicios, nesfârşit, de energii rele. Să întorci celălalt obraz  înseamnă să nu întorci răul făcut, să nu îl perpetuezi. Să-l opreşti la tine. Iubeşte-ţi duşmanul, asemenea. Întoarce un zâmbet haterului tău. O să-l descumpăneşti, căci nu se aşteaptă. Învaţă-l lecţia iertării şi a umilinţei. La un moment dat, conduceam un colectiv de oameni. Eram şefă de o zi. Mă apropiasem de nişte fete nervoase. Nu m-au văzut. Una mă înjura cu foc, deşi nu mă cunoştea, nu îi adresasem niciun cuvânt încă. Când a ridicat ochii şi m-a văzut, s-a înroşit, dar a rămas băţoasă, nu s-a scuzat, a preferat să mă sfideze. Am coborât în birou, am sunat-o că o aştept să stăm de vorbă. Venise pregătită să fie sancţionată sau măcar săpunită. Eu am întrebat-o sincer, cu blândeţe şi fără pic de ironie, cu ce am greşit, deja, să mă înjure. A început să plângă, nu se aştepta la asta, aştepta consecinţe dure.  Mai târziu, când am devenit prietene, mi-a spus că a fost una dintre lecţiile cele mai importante de viaţă. Oamenii nu sunt fundamentali buni, dar nici fundamentali răi. Doar diferiţi.  Înainte de a se urî, nu îşi dau răgaz să se cunoască, să afle fiecare ce poveste duce în spate, câtă durere a înmagazinat celălalt sau câtă frustrare.

Eu una am stârnit mereu ură în semeni, de când mă ştiu. Oamenii simt nevoia să mă desfiinţeze. Mai ales cei care nu mă cunosc prea bine sau deloc.  Cândva, asta mă afecta grav. Aşa e când centrul de echilibru nu se află în interiorul tău, ci în exterior, la ceilalţi. Criticile şi duşmănia nu te pot ucide, dar te pot destabiliza. E greu să ierţi. Iartă-l pe ăla care te jigneşte, te umileşte, care te bârfeşte, care te loveşte pe la spate, dacă poţi. Iartă-l pe violator, pe tatăl abuziv şi violent, pe mama indiferentă, pe şeful despotic, pe prietenul care te trădează, pe partenerul care te înşeală, pe haterul care te insultă fără să te cunoască. Iartă-i pe toţi, dacă te ţine. Iartă-te pe tine, mai întâi, că ai permis să ţi se întâmple toate astea. Iartă-te pentru ce ai greşit tu lor, fiecăruia în parte, şi altora ca ei. Iartă-te, dacă poţi. Dar iartă-i şi iartă-te pe bune. Vei şti că ai făcut-o atunci când nu vei mai simţi ciupitura aia în stomac. Ce stârneşti în oameni, mai ales atunci când nu li te adresezi în mod direct, este problema lor, nu a ta. Jignirile, insultele, judecăţile strâmbe de valoare despre ei vorbesc, nu despre tine. Iar asta nu e o lecţie despre iertare. Cine sunt eu să dau lecţii? Nici eu nu mi-am cerut iertare întotdeauna. Nici eu nu am recunoscut când am greşit, mereu. Nici eu nu am ştiut să iert aşa cum mi-aş fi dorit. Să iert cu adevărat, până în plăsele, în vintre, până la iubire de aproapele duşmănos şi greşitor. E complicat să ierţi. dar să ignori, e bucăţică de prăjitură…

Petronela Rotar

www.acestblogdenervi.ro

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21826 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*