Câteva poezii semnate de Gheorghe Micle, Col. (r)  

Cumințenie

Complet senin și liniștit în libertatea

De-a fi în lumea ta, în propriul tău pridvor

Cu sentimentul absolut de demnitate

Că ești un nod în crucea vremilor,

 

Așa cum stă gorunul în furtună,

Cum bradul ne privește din inele,

Noi stăm cuminți și hotărîți sub lună

Cu siguranța că suntem cuplați la stele,

 

Că veghea lor ne sprijină și mâine,

Și sigur vom petrece printre arse lumi

Salvându-ne pe noi și grâul pentru pâine,

Iar doamnelor le-om face… plecăciuni

Cu florile destinului în mâini.

Gheorghe Micle

Sunt vinovat 

Sunt vinovat de dragoste de țară,

De starea mea constantă de soldat,

De vremea schimbătoare de afară,

De tot ce n-am făcut sunt vinovat.

Sunt vinovat multiplu de iubire,

De drumurile lungi pe care am călcat

Să văd, s-aud și să vă dau de știre,

De lipsa mea din sat sunt vinovat.

 

Sunt vinovat de dorurile toate,

De întâlnirile  din care-am evadat,

De buzele fierbinți nesărutate,

De setea de dreptate-s vinovat.

 

Sunt vinovat de starea mea de spirit,

De treptele pe care le-am urcat

Cu sacii grei în spate, de păru-ncărunțit

Și de cărările din deal sunt vinovat.

 

Sunt vinovat de-atâta neputință

Când sunt atâtea lucruri de-ndreptat

Și de durerea mea de conștiință,

De lacrimile țării-s vinovat.

 

Sunt vinovat de mierlele din vie,

De prunele ce nu s-au recoltat,

De starea nefirească de vinovăție

Și de căderea nopții-s vinovat.

Sunt vinovat de vina de speranță,

Că nu am stat cu spiritul plecat,

De toată nedreptatea din instanță,

De nopțile de veghe-s vinovat.

 

Sunt vinovat de propria mea criză,

De oratorii lipsă din Senat,

De generarea stării de surpriză,

De faptul că trăiesc sunt vinovat.

 

Sunt vinovat de stilul de gândire,

De faptul că încredere v-am dat,

Sunt vinovat de învinovățire,

Că nu sunt vinovat, sunt vinovat.

 

Sunt vinovat de palmele muncite,

De sporul cald al laptelui din sân,

Sunt vinovat de cărțile citite,

Sunt vinovat că m-am născut român!

Întâmpinarea Domnului, 2019

Alba Iulia

       Gheorghe Micle

Blestem

Trădători de Țară, nu discut cu voi,

Vă poftesc în lacrimi dureroase

Să nu aveți acces, ființe ticăloase,

La balanța Judecății de apoi.

 

Să vă gujbăliți fricoși în gheață

În registru de putoare ticăloasă,

Vecin cu atmosfera de pucioasă,

Fără de nici o șansă la viață.

 

Vă blestem cu ofițerii daci

Ca pe Bicilis, să trăiți murind,

Să nu vedeți roșeața florilor de maci

Și să orbiți, femeile privind,

Cu toți arginții adunați în saci.

Creaca/10.03.2019                                                                  Col. (r)   Gheorghe Micle

Iisus e-n arbori

Azi,  m-am retras la marginea pădurii

Și…  în genunchi, cu lacrimi m-am rugat

Să-mi ierte neputința de soldat

Ce n-a știut lupta cu tăietorii.

 

Erau blazați și amărâți, arborii,

Golași de clorofilă și de densitate,

Și-am tot sperat un zâmbet de sub ramuri,

Dar ei se nemișcau în demnitate.

 

Sub gene aplecate-n promoroacă

Parcă s-au scurs plângând în rădăcini

Să-i lase tăietorii să trăiască

Pe ei, iubiții frați, nebotezați creștini.

 

I-am invitat la masa de Crăciun,

Să ținem împreună sărbătoare…

M-au refuzat pe moft că n-au…costum,

Însă Iisus e-n ei, în fiecare.

Ajunul Crăciunului 2018, Creaca                                    Gheorghe Micle

Cea mai

De voi pleca în tropote de cai

Și-ți va rămâne un gust amar pe buză

Mă vei certa în mintea ta confuză,

Dar nu uita că tu ai fost Cea mai.

 

De vei voi în cețuri să mă dai,

Poți să mă ștergi din lista de prieteni

Și să te plimbi cu altul pe sub cetini,

Dar nu uita că tu ai fost Cea mai

 

De mă voi duce prea devreme-n Rai

Și voi uita să mă întorc la tine,

Cu timpul se va șterge dorul pentru mine,

Dar nu uita că tu ai fost Cea mai… 

13.01.2019                                                                                      Gheorghe Micle

Valuri albe 

Ninge asimetric rupt dintr-un război,

Parcă țese spațiul covoraș de stele,

În căderea groasă ne vedem pe noi

Într-un marș de linii și de flori rebele.

Cai cu gâturi albe, încărcați de zestre

Vin dinspre pădure, clopoței scâncesc,

Geometrii de gheață mătuiesc ferestre

Și-n copilărie iarăși mă topesc.

Mă revăd în casa caldă cu antreu,

O sărut pe mama, îl sărut pe tata,

Le mai zic în grabă ce mai fac și eu

Apoi plec în lume urmărindu-mi soarta.

Precedat de valuri albe de visare

Mă întorc la vreme, alergând pe schiuri,

Și-au plecat copacii plete lungi de sare,

Parcă nemișcarea le-a-nghețat în muguri.

Stai la gura sobei să m-aștepți cuminte,

Alungită-n câmpul blănurilor moi…

În curând, iubito, voi sosi la tine

Și pictați de flăcări vom petrece goi.

Ningă în demență și în disperare,

Noi vom strânge visuri croșetând idei

Pe tot perimetrul caldelor pieptare,

Iar în primăvară ne-om ruga la zei

Să ne ierte setea gravă de… ninsoare.

           Gheorghe Micle       

Dimineți fericite

Pe buze ne-ntâlneam, predați visării,

Cu zâmbete sustrase matinal

Din somnul despicat original

De timpul natural al deșteptării.

 

Ne rezemam tăcuți de două versuri

Plutind ca norii albi în poezie,

Îndrăgostiți cuprinși de frenezie

Și liberi în destin ca două păsări.

 

Privighetori cu flaute de os

Descopereau în triluri minunate

Coloana deșteptărilor la sate,

Pădurea tresărea zâmbind duios.

 

Un farmec blând și cald de fericire

Ne proteja de pulberea reală

Într-o atât de veche rânduială

A lumii răspândită din iubire.

 

Măritul Dumnezeu, în vrerea Lui

Divină de maestru arhitect

Ne-a ordonat destinul cu efect

Să ne-ntâlnim în timpul zborului.

 

07.04.2019                                                                                             Gheorghe Micle

Rugămintea unui greier

Stimată doamnă, ridică-mă de jos

Să-ți văd amprenta mâinii pe vioară,

E sunetul atâta de duios

Că cerul s-a oprit în primăvară.

 

Prin ploaie am primit cu bucurie

Un viu semnal tremurător de nor

Și m-am gândit că s-ar putea să fie

De suferințe leac vindecător.

 

Așa că, doamnă, vino cu arcușul

De zâne fermecat, la sărbătoare,

Nu-ți fie teamă, eu voi fi pe luciul

Sensibil al cutiei de vioară.

 

Să mă așezi în chei cu bună știință,

Ridică-mă, voi fi un mic artist,

Pe sânii tăi mi-oi face locuință

Să-ți cânt și eu ca bun instrumentist.

09.01.2019                                                                                         Gheorghe Micle

 

Zăpadă

Ocean de fluturi oblici se sparg către amiază

Îmbrățișând povestea din lut în cețuri albe,

Curate învelișuri pe lume desenează

Și pun pe țundre sure, strălucitoare salbe.

 

Și-a tras Undrea caleașca de zâne în palton

Sub colbul ce ascunde a soarelui lumină,

Cernând cu bogăție semințe de sezon

Ce duc vârtejuri albe în roiuri de albine.

 

Nu mai sunt cai la care, spre sănii galopâd,

N-aud țipând, voioase alarme  de copii,

Doar recea plăpumioară se liniștește blând

Și smulge minții mele plăcute simfonii.

 

Până una-alta, ninge înfloritor

Și cu bucurie cerul ne zâmbește

Risipit sub umbra unui alb decor,

Numai tu, frumoaso, te-ai făcut poveste.

 

11.12.2018                                                                        Gheorghe Micle

Zori de zi

Sărută diminețile cu zorii

Floarea de cireș din chipul drag,

Se-aud în Maramureș cioplitorii,

Peștii în Iza înoată în zig-zag.

 

Ne-mbrățișăm cu șansa revenirii,

Renașterii în anotimpul nou,

A lucrurilor bune și iubirii

Ascunse de destin în primul ou.

 

Drăguța mea cu sumnă și pieptar

Ne răsfățăm în primăvara asta,

Albinele ne-adapă cu nectar,

Cocoșul din Gutâi își coafează creasta.

 

Noduri maramureșene ne-au închis

Iubirea într-un cifru decupat,

Profilul de zeiță l-am cuprins

În cusături pe pernele din pat.

 

Mai lenevim în perini parfumate,

Miroase a plăcintă cu mărar,

Sub cergi vărgate, inimi delicate

Cerșesc îngăduință lui florar.

 

Pe fuse adunăm iubirea noastră,

În gheme o cuprindem și apoi,

Cu răsuciri de pasăre măiastră,

O-ntoarcem împletită către noi.

18.03.2019                                                                                       Gheorghe  Micle

Tăcere vinovată… deocamdată

Am amorțit strigând tot ce vă doare

Voi n-auziți și nu mișcați nimic,

Seduși bizar de dansul din buric,

Deși vă calcă zilnic în picioare…

Poporul meu, jucat la loz în plic.

 

Am obosit trăgându-te de mâneci,

Popor care ignoră evidența

Cedându-ți libertatea și esența

Fără să vezi cum în penibil luneci,

Cu toată bunătatea și credința.

 

Chiar nu te interesează cine-ai fost

Și nu te preocupă cine ești?

Cu tot trecutul tău te umilești,

Poporul meu rămas aici cu rost

În plămădeala lumii românești.

 

Un continent barbarizat modern

Te umilește zi-de-zi, acasă

Deși tu însuți l-ai poftit la masă

Și-n țara ta păcatele se-aștern

Girate de-o tăcere rușinoasă.

 

Împins în ignoranță, păcălit,

Poporul meu odată cu conștiință,

Ți s-a produs o răsturnare de credință

Și tot trecutul ți s-a dat drept mit

Supus unei conversii de căință.

 

 

Pe trădători și vânzători de conștiințe

Nu-i vezi, în cecitatea ta proverbială,

Te-ai resemnat, într-o cadență socială

De animal dresat, cu umilințe,

Fără să ceri la nimeni socoteală.

 

Mă dor plămânii tot strigând la cer

La Dumnezeu, la Fiu, la Maica Sfântă,

La detașații îngeri care cântă,

Sa-mi dea întregi oștenii mei de fier

Și să mă iau cu diavolii la trântă.

 

Speranța mă obligă să te strig

Să-ți spun ce se întâmplă în cetate,

Tăcerea ta mă arde zi și noapte,

Trădările de țară mă înving

Și-am obosit să te îndemn la fapte.

 

Vreau un program de terapie intensivă

Științei tale arsă de sminteală,

Popor astenic și lovit de boală,

Cu medici dedicați, cu inițiativă

În căi de deșteptare națională.

03.04.2019                                                                           Col. (r) Gheorghe Micle

Alba-Iulia

Când…

Când florile, femeile și caii

Ne vor lipsi din gând și din priviri

Putem muri în lanțuri și în hamuri

Căci grația și forma vor lipsi…

 

Nu mă reped mojic, în gândul Tău

De creator al Sfintelor detalii,

Dar de ni-i da pedepsei celui rău

Să nu stingi florile, femeile și caii…

 

Lasă-le Sfinte-n Planșa Ta preaplină

Ce guvernează știința și ideea,

Și de vei scoate omul din grădină

Să nu scoți calul, floarea și… femeia.

Cornul Dealului/ 09.2019  Gheorghe Micle   

 

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 22095 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*