Când voi fi mare…

PSDI Cornel Comsa Europarlamentare

visVoi fi ce voi dori eu. Zâmbetul îmi va apărea în fiecare dimineaţa când mă trezesc, bucuroasă să încep o nouă zi în care voi face ce îmi place atât de mult. Să desenez cu mintea, la fel de frumos cum desenez şi cu creionul, ziua care o să vină. Să mă bucur de orice lucru simplu care mi se va arăta şi să trăiesc intens atunci când o să creez ceva pentru mine sau pentru cei dragi din jurul meu. Să călătoresc peste tot, cu trupul sau cu mintea. Să iubesc ceea ce văd pentru prima dată. Mi-am luat libertatea de a-mi imagina ce gândeşte o fetiţă fericită. Visătoare până în vârful codiţelor şi iubitoare până sus la cer. Şi, pentru că sunt tată, aş dori, dacă se poate, să fac să se întâmple asta. În calitate de tată, zic. De tată care vrea să îşi vadă crescând copila fericită şi sănătoasă, nestresată de multe lucruri inutile care nu au ce cauta în viaţa unui copil de vârsta ei. Liberă să aleagă să facă ce îi place şi să ajungă să trăiască simplu şi bine din asta. Relaxată îndeajuns de mult încât să ia cele mai bune decizii şi să facă bine ceea ce face. Gata cu visele: exemplu practic. Săptămâna trecută mi-am dus sportiva la o întrecere de biciclete. Vreme frumoasă, floricele pe câmpii, greieraşi şi fluturaşi, în fine, natură şi relaxare. Am tot stat şi am observat-o înainte şi după concurs. Înainte: fără emoţii, bucuroasă că participă la concurs, doritoare de un loc pe podium, dar relaxată. Am studiat concurența, a mea era cam cea mai mică, intrase în categoria de 9-11 ani. Mi-am dat seama, văzând fetele de la start, că are şanse bune de a nu intra pe podium. Oricum o pregătisem: „lasă, iubita, e ok să termini cursa sănătoasă, e o mare realizare pentru prima ta cursa etc etc”, şi alte chestii pozitive pe care le recomand cu drag. După concurs (cu un onorabil loc 6 din 16): terminat cursa la jumătate de timp faţă de cât făcuse la tura de recunoaştere cu o săptămână înainte, bucuroasă că a terminat cursa (zâmbetul pe buze la finalul cursei dar şi în timpul acesteia), fericită că se poate juca în natură după concurs. Fără regrete că nu a luat locul întâi, conştientă însă că fiind mai mică a obţinut totuşi un loc foarte bun în clasament.  A înţeles importanţa muncii depuse (antrenamentele cu care am pisălogit-o câteva săptămâni), a văzut efectiv rezultatul muncii şi cel mai important, zic eu, am avut în faţă un copil care a participat la un concurs fără a avea emoţii şi s-a bucurat de toate minutelele din competiție (apropos, 11m: 16s pe 2kilometri, ha!) şi a arătat asta pe tot parcursul evenimentului. Punct ochit, punct lovit! Este un început. O cale lungă şi greuță, zic eu, în a ghida pe cel mic pentru a deveni ce trebuie când ajunge mare. Dar e o cale frumoasă, sunt  momente unice în care atunci când descoperi că micuţul tău e fericit şi spune: „Tati, mai vreau la un concurs ca ăsta de azi!”, îţi dai seama că eşti pe drumul cel bun…

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
facebook: AristocratBoutique Alba Iulia

 

Pro Romania
Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 18449 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*