ARGENTINIANUL. „Cară după el un baston de abanos, adus din Cuba… La gât încinge nişte lanţuri, fiecare cu istorie”

saunaÎn fiecare miercuri, merg la sauna comunitară. Acolo transpiră şi argentinianul meu: american, născut în Egipt, cu domiciliul în Canada. Are 79 de ani, ochi albaştri şi chiloţi de baie roşii, cu flăcări desenate. Cară după el un baston de abanos, adus din Cuba. Asortat la chiloții-i de baie; sau la neputinţa-i. La gât încinge nişte lanţuri, fiecare cu istorie. Unul cu medalion de os, din nu ştiu ce vânat, altul descântat de triburi din Australia, altul cu păr de iubita împletit; despre ultimul au întrebat şi cerut explicaţii multe femei. Pe alea mai slabe de înger, lanţul le-a încurcat. La orgasm. Pe alealalte, le-a incitat. M-a intreabat dacă aş fi fost încurcată sau incitată. Doar mi-am dat cu mâna prin păr. Săptămânile trecute a lipsit de la saună; l-a vizitat pe taică-so. Am crezut că l-a vizitat în lumea de dincolo, prin meditațile-i la care mă tot invită. Dar nu, l-a vizitat în Vancouver. Tatăl lui a fost unul dintre chirurgii lui Reagan; i-a curăţat preşedintelui fundul de polipi. La Casa Albă unde, în majoritatea timpului, purta tuxedo. Din cauza tatălui, şi-a bunicului, şi-a străbunicului, argentinianul meu a trăit bine. S-a născut în Egipt; până pe la vreo 10 ani a mers acolo la o şcoală de iezuiţi. În acelaşi timp a învăţat şi Coranul. I l-a predat un șeic îmbrăcat în mătase albă, din cap până în tălpi. Îi era frică de el, nu din cauză că îl bătea când nu ştia versetele, dar din cauză că, atunci când îşi ridica mâna să lovească, împrăştia transpiraţie împuţită. La Piramide, copilăria i-a fost ca un cub: zile paralele, nimic ieşit din muchii. Când a crescut, şi-a luat revanşa: a făcut cubul mâzgălitură şi a luat lumea la picior: când la metru, când la kilometru. Se credea grozav şi unic şi cu sânge în puță. Dormea pe sub poduri, pe borduri şi pe trepte. Când venea ploia şi frigul, fugea, totuşi, la confortul lui tata: să facă o baie bună, să simtă caşmir şi stofă de calitate. Îi lipseau, totuşi, femeile desfundate – de brand, de reguli, de modă. De dopuri. În Londra a mers cu pantaloni făcuţi la comanda-i de croitorul lui tata. Se purtau evazaţii, dar ai lui erau strâmţi pe picior şi, mai ales, pe bărbăţia-i. Zice că dacă nu era el, Mick Jagger mai purta şi acum pantaloni evazaţi. Şi că el a inventat jaggerii. Nu îi era greu în viaţă decât atunci când îl întreba taică-so ce mai face. Într-o zi i-a răspuns că face psihologia. A făcut-o ca să îşi spargă cubul cu care a pornit în viaţă. În şcoala s-a împrietenit cu  Arthur Janov, un psihanalist din California, şi cu el a găsit vinovată copilăria pentru toate problemele mature. Au organizat adunări în care adunaţii urlau ca lupii: ba pe scene în amfiteatre închiriate, ba prin păduri de portocali. I-au pus să urle şi pe John Lennon şi Yoko Ono. Imagine all the people….Sătul de urlete, a plecat apoi în Argentina. A crezut că merge ca să găsească tangoul. A găsit pisici cu cancer pe nas de la soare şi un altfel de parfum de femeie. Zice că în Argentina femeile transpiră între sprâncene. Că în tangou se storc de tot ce-s ele, că involuntar se încruntă şi scot spirit şi duh şi ceață din ele. El a învăţat tangoul de la băiatul unor italieni, retraşi în Argentina de frica fascismului. S-au înţeles că fraţii, până când au iubit amândoi aceeași femeie. Ea l-a învăţat să nu se mai impiedice-n erecţie când dansează tangoul. I-a băgat în chiloţi o floare roşie care toamna se făcea păstaie. Acelaşi roşu pe care îl are acum în chiloții-i de baie. Când femeia şi-a ales bărbatul vieţii, italianul a  intrat în ordinul iezuiţilor, a jurat castitate, ascultare şi sărăcie. Până a ajuns papă. Argentinianul meu a rămas s-o convingă că nu a ales bine. Până a ajuns argentinian. Nu are copii. A avut grijă să nu-i facă. Fiindcă-i surplus de copii pe planetă, a înfiat. A ales să îi crească în Canada. Le-a dat ce i-au cerut şi i-a lăsat să fie. I-a crescut cu soţia care face yoga. Şi pe care am crezut mereu că o înşeală cu una care îl prinde des de-un vârf de flacără desenată pe chiloții-i de baie. Îi tot râde şi-l tot mângâie, ca o amantă grăbită să facă şi loc şi timp soţiei. Are în păr împletită o zdreanţă albă, poate din chiloţi de Chipeş, poate din cămaşă de Erou, ciuruit de glonț în Vietnam. Am aflat, miercuri, că amanta-i soţia. Clar, zdreanţa-i din chiloţii ăleia la care argentinianul meu îi încinge ŞUVIŢA.

Anca Ilea, albaiuliancă, stabilită în Ottawa

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 20604 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*