Am renunțat la un buton

virtualDe când mă știu, nu am fost un om foarte sociabil. Doar sociabil, în anumite limite impuse de mine sau de cei cu care am avut contact. E ok pentru mine așa, dar întotdeauna e loc spre mai bine, deși încă nu sunt hotărât ce înseamnă „bine” în toată povestea aceasta. Care sunt limitele și în ce lume să socializăm? În cea reală sau în cea virtuală? Hai, totuși, să nu tragem concluzii pripite în legătură cu lumea virtuală. Vrem nu vrem, trăim o bună bucată din zi în ea. Dar să rumegăm puțin…ca de exemplu, câți vechi prieteni ți-ai regăsit pe rețelele de socializare? Mulți, da? Dar cu câți dintre aceștia ai reînceput un dialog? Te-ai uitat la „activitatea” lor, le-ai admirat familia, te-ai speriat când ai văzut ca au, uneori, câte 5 copii și o nevastă. Înaltă, să zicem. Și le-ai spus „La mulți ani cu sănătate” și cam atât. Ăsta e cazul meu. Cazul „nu foarte sociabilului”, dar pun pariu că și tu, care poate ca ești mai sociabil decât mine, ai o grămadă în lista cu prieteni cu care nu comunici. Doar te uiti la linkurile cu bancuri sau la imaginile haioase postate de ei, la check-in-urile lor prin te miri ce locații. Și cu cât sunt mai mulți, cu atât subiectele sunt mai multe. Și unde duce asta? La pierdere de timp. La lipsă de politețe declarată față de prietenii reali, cu care stai la bere, de exemplu. Și în loc să comunici, să vorbești și să zâmbești, “freci” ecranul cu tandrețe. Deja am impresia că gestul de a sta cu țigara în mână la o terasă este deja surclasat cu succes de atingerea ecranului sensibil la atingeri și rezistent la ciocane, poarta noastră către o lume ireală și amăgitoare. Îmi place lumea asta atunci când cunoști oameni noi, interesanți, bloguri necomerciale, scrise cu pasiune si sensibilitate. Oameni care aduc un plus în viața ta și care fac asta fără nici un interes financiar. Sunt oameni pasionați de muzică, de lectură, de pictură, de filme, de biciclete sau de alergare. În concluzie, cam de tot ceea ce te „ferește” de lumea virtuală. Iar când faci pasul următor, adică te întâlnești cu ei „live”, e grozav. Se pot lega prietenii pe viață. Oameni aduși unii lângă alții de aceeași pasiune (ca de exemplu un maraton, o ieșire la alergare, un concert) prin intermediul Rețelei, asta e una dintre bilele albe pe care le acord lumii virtuale. Dar, totuși, ideea de a te trezi de dimineață și a citi un blog în aroma unei cafele, zic eu, miroase puțin a singurătate. De care, uneori, avem parte din varii motive. Nu e de evitat dar, zic eu, hai să ne savurăm cafeaua alături de cei dragi nouă, de cei reali, care sunt încă lângă noi și ne bucură sau ne intristează. Real și palpabil…Eu am făcut un pas. Am scos butonul de FB din telefon. Împreună cu softul. Gata cu notificările! Și chiar nu vreau tabletă. Mai bine îmi iau o bicicletă nouă. Numai bună de navigat în lumea reală, nu pe Internet.

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique

www.aristocratboutique.ro

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 19518 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*