Absența ei. De Nicu Murgășanu

Absenţa ei mă zăpăceşte ca un drog
Iluziile foşnitoare-mi dau târcoale
Proptindu-mă în ele ca-n cârje un olog
Ronţăi amintirile, vechi zaharicale

Devalorizate, false, fără de esentă.
Însă maşinaria tristă a serii toacă
Amuzată, lăsând în mine o absenţă

Şi gândul la prezenţa ei mă îneacă.

Absenţa ei impune rele multe
De-am tăvălit-o prin zăpada alb-imaculat
Când competent şi sigur am îmbrăţişat
Stafiile din geamuri şi umbrele din pat.

Developând realitatea ca posibilă-exact
TRANDAFIRUL ALB i l-am pus în cutia poştală
Şi m-am pierdut în întunericul compact
Unde ningea bezmetic, dar ningea cu fală.

Măcinat de îndoieli, absenţa ei vibrează,
Maşinăriei triste eu defecţiunea-i rog
Inocent, ironic, sincer, însa tot punctează
Mai acerb -prezenţa ei- iluzie de drog.

 

Redacția ProAlba
Despre Redacția ProAlba 21515 Articles
E-mail: office@proalba.ro Telefon: 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*